Adam si Eva nu mai sunt un cuplu la moda
Ce nume iti vin automat in minte cand te referi la ideea de cuplu? Suntem atat de familiarizati cu Adam si Eva incat credeam ca ne vom raporta vesnic la ei. Ei bine, chiar sub ochii nostri popularitatea acestui cuplu simbolic a inceput sa se clatine.
Durabilitatea acestei perechi ne-a indus prezumptia ca sunt mai mult decat o moda trecatoare. Se instalasera in constiinta colectiva ca un tipar de normalitate. Ei bine, multe norme vechi de secole, sau chiar de milenii, sunt puse sub semnul intrebarii in zilele noastre. De aceea trecem printr-o perioada de mare confuzie. Prevad, de exemplu, ca intr-un viitor cat de apropiat nu voi mai avea increderea sa ma definesc ca apartinand unuia dintre cele doua genuri. Distinctia curata dintre feminin si masculin se va fi perimat. Asadar nu va mai tine de domeniul normalitatii.
Liber la definirea genului
OK, sa zicem ca nici nu ar conta de ce sex sunt. Daca chiar vreau sa ma complic, incerc sa-l aflu. Oricum nu prea am cum sa aleg dintre doua. In ziua de azi se pare ca sunt mai multe. Intr-o lume a diversitatii larg recunoscute oamenii indraznesc sa-si defineasca genul combinand masculinul si femininul intr-o varietate de proportii.
Este un lucru bun. Se simte ca o eliberare si totodata ca un lucru firesc. Este parte a curentului general de intoarcere la radacini arhetipale. O intoarcere spre timpuri imemoriale de dinainte chiar de Adam si Eva. O intoarcere in preistorie, cand pamantul era un pustiu fara forma. Nici vorba atunci de dualitate, de gen, iar cu atat mai putin de cuplu. Parca vad fiinta androgina primordiala cum ne face cu mana. Ne tot invita spre un portal in pre-existenta. Nu as spune in non-existenta, deoarece cu siguranta au existat alte universuri inainte de acesta. Iar apoi, gandindu-ma la paralelitatea si vesnicia lor, universurile pur si simplu exista. Noi suntem cei care aparem si disparem.
Adam si Eva, un cuplu perimat
Intr-o lume a libertatii de identitate, Adam si Eva au devenit arhetipuri depasite. Insasi ideea de cuplu s-a perimat.
Daca ma autodefinesc simplist ca femeie s-ar putea sa starnesc rasul. Sa fii ori barbat ori femeie nu prea se mai incadreaza in normal. Cine stie cat de mult sunt femeie si cat de mult sunt barbat? La scala unei aglomerari de universuri, pot foarte bine sa aleg sa merg dincolo de asa-zisul univers cunoscut, bazat pe dualitate. La scala poliuniversala pot fi orice dincolo de dual. Si nu a acceptat oare fizica cuantica principiul incertitudinii? Chiar si universul acesta pe care de milenii ne straduim sa-l cunoastem sare constant din tiparul dualitatii.
Vedete in alte universuri
E intelept insa sa nu neglijam un adevar perfect uman. Un adevar care reiese din existenta noastra mundana, care spune ca libertatea implica responsabilitate. OK, refuzam mana intinsa de divinitate pentru a pune ordine in aceasta lume. Atunci ramane in carca noastra sa definim ceea ce suntem. Oricine simte ca nu i se potriveste costumul oferit de Dumnezeu este liber sa-si asume o alta croiala. Si sa se considere normal intr-o lume post-post-post-moderna.
Cu toate acestea, intrebarea ramane daca e corect sa faca asta sau nu. Nu, dupa legile divine. Este un pacat. Dar se ridica apoi o alta intrebare. Este Dumnezeu stapanul tuturor universurilor? Ce-ar fi ca fiecare univers sa aiba un alt dumnezeu? Si ce-ar fi daca acesti oameni deschisi spre o infinitate de posibilitati doresc sa se raporteze la alte autoritati universale? Chiar daca sunt pacatosi in acest univers, pot fi vedete in altele.
Problema e ca nu au cum sa stie ale cui vedete. Asadar tot pierduti in spatiu raman. Am o imagine oximoronica a acestora traversand universuri total liberi si cu toate acestea carand povara grea a autodefinirii. Cu cat cred ei ca sunt mai liberi, cu atat e povara mai grea. Acum, ce sa zic, e adevarat si ca greutatea nu are nicio relevanta in spatiul pustiu. Sa inteleg atunci ca acesti oameni si-au pierdut radacinile pamantene? O fi libertatea o binecuvantare, insa dezradacinarea totala te arunca-n neant. Iar uman vorbind, acest lucru nu este deloc normal.
Dumnezeu ne-a dat dualitate si cuplu
Iau totusi in calcul si o alta posibilitate. Anume ca Dumnezeu este UNUL, insa in intelepciunea si bunatatea Lui universala ne-a binecuvantat pe noi pamantenii cu dualitate din ratiuni de simplicitate. Nu a vrut decat sa ne dea o mana de ajutor ca sa ne faca viata mai usoara. Asa ca a ales un tipar simplu, pe masura umanitatii asa cum era ea la inceputuri: simpla, fragila, nicidecum constienta de complexitatea universului in care a aparut. Este exact ceea ce face orice cuplu de parinti cu un nou nascut. Ii protejeaza mintea de orice fel de complicatii, incercand sa-l trezeasca treptat la realitatea lumii.
Inevitabil insa, vine o vreme cand orice fiinta umana incepe sa caute singura raspunsuri. Iar de cele mai multe ori le gaseste mai repede decat au facut-o parintii sai. Este de inteles din moment ce, conform legii evolutiei, are la dispozitie un intreg bagaj mental si supramental adunat de generatii anterioare.
Sa-I solicitam lui Dumnezeu o revizuire?
Sa fi atins umanitatea punctul in care nu i se mai potriveste designul initial al divinitatii? Este umanitatea destul de matura sa puna la indoiala tot ceea ce pana acum a fost considerat normal? Am crescut noi mai complicati decat simplul cuplu Adam si Eva? E oare timpul sa-I solicitam lui Dumnezeu o revizuire?
Vazand ca unele biserici au facut deja ajustari, ma intreb oare cum arata formularul lor de cerere. Dar au facut oare vreo solicitare in acest sens? Sau si-au luat libertatea de a revizui dogmele fara sa ceara permisiunea?
Credinta si bisericile au avut o evolutie considerabila de-a lungul istoriei. Si fiecare punct de cotitura a cauzat mari nelinisti. Suntem in pragul unei revolutii globale in ceea ce priveste identitatea de gen?
Raspunsul il vor afla urmasii nostri si-l vor mentiona in e-book-urile ori microchip-urile de istorie. Pentru oamenii de acum intrebarea e simpla. Mai sunt Adam si Eva un cuplu valabil? Mai sunt barbatii si femeile fiinte conforme cu normalitatea? Sa indrazneasca ei oare sa isi declare identitatea de gen ca fiind fie feminina fie masculina? Tot felul de formulare-tip inca ne mai invita sa facem asta. La fel si simbolurile de pe usile toaletelor publice. Dar pentru cat timp?
Oamenii normali nu mai sunt la moda
In fata expunerii publice atat de agresive a noilor fiinte normale, am dreptul sa ma tem de o revolutie violenta. Si de o posibila excluziune sociala in viitor. Iar cand spun fiinte noi, nu ma refer la homosexuali, hermafroditi, bisexuali, transsexuali ori orice alta combinatie inchipuita sau nu inca. Ma refer pur si simplu la oameni tipatori care fac parada de sexualitatea lor pe strazi prin gesturi obscene. Sunt aceia care striga cat ii tin plamanii cu cine prefera sa faca sex. Imi vine sa rad, ha, de parca vechii oameni normali nu ar avea simtul auzului. Si de parca s-ar impotrivi cineva.
Oamenii ca mine au bunul simt sa nu-si exhibe sexualitatea si sa nu militeze pentru popularizarea optiunilor lor sexuale. Sa insemne asta oare ca nu suntem normali? Poate ca sunt si eu homosexuala, ori poate ca nu mi-am gasit inca identitatea sexuala, dar nu ma imaginez fluturandu-mi chilotii in piata publica.
Cum sa slabesti inteligent si cu efect
in Next WomanMiscarea, primul pas spre gasirea identitatii
in Next WomanCum sa te imbraci la prima intalnire cu EL
in Next WomanCum sa decorezi dormitorul ca sa dormi mai bine – APA
in Next WomanCartea mortului, mai tare decat Cartea Mortilor
in Romanian LifestyleUn somn odihnitor iti prelungeste viata
in Next WomanMotivul socant. N-a fost sa fie premiera
in Romanian LifestyleO cale rapida si simpla sa te simti relaxat si cu incredere in tine
in Next WomanCum sa fii tanara – 1, 2, 3… start contra timp!
in Next WomanIUBIREA este un mister revelat
in Next Woman