Presedintele, adoratie prin comparatie

Presedintele, adoratie prin comparatie

A inceput sa-mi placa Presedintele. Presedintele Trump, da. Dar si Presedintele Iohannis. O adoratie prin comparatie, as spune.

Imi place Presedintele Trump

Desi nu m-am agitat la fel de mult ca alti conationali de-ai mei, am fost dezamagita, recunosc, cand am aflat ca Trump a castigat alegerile prezidentiale in S.U.A. Cum, miliardarul cu discursul acela agresiv, populist si oarecum dezlanat? Insa a ajuns sa-mi placa Presedintele Trump. Asta, dupa ce am vazut „Marsul femeilor”, a doua zi dupa investirea sa. A fost ziua cand au iesit la iveala unele calitati, pe de o parte, iar pe de cealalta, o droaie de energii negative.

Acele calitati au prins treptat contur si s-au asezat frumos, una dupa cealalta, fix pe fruntea Presedintelui. Am inceput sa ma uit altfel la el si sa-l ascult. Am vizualizat cu ochii mintii ce anume e de apreciat la omul Trump.

1. Sinceritate

In primul rand, sinceritatea. Omul acesta chiar crede ce spune. Si spune raspicat ce gandeste. Uau, in sfarsit un politician atipic. Iar eu care credeam ca sunt de mult apuse vremurile cand sinceritatea era miezul discursului in politica! Ei bine, m-am inselat. Odata cu Presedintele Trump se pare ca au revenit acele vremuri.

Asadar, cum sa nu-mi placa Trump, in comparatie cu fariseismul majoritatii politicienilor si activistilor? Prea multi se bat cu pumnu-n piept ca lupta pentru binele altora, cand de fapt binele lor personal e unicul motor al asa-zisei zbateri pentru popor.

2. Uman de spontan

In al doilea rand, am ajuns sa apreciez mesajul lui spontan, direct, lipsit de afectare pretioasa. Imi apare astfel mult mai uman in comparatie cu demonstratiile histrionice ale politicienilor si activistilor. Mai bine sa-mi vorbeasca un om in carne si oase. M-am saturat de cartoane scortoase.

Zbieretele stridente ale activistei Ashley Judd la „Marsul femeilor” inca imi perforeaza timpanele. Ma intreb, la ce bun acel show violent? S-a dat in stamba cu o demonstratie actoriceasca de cel mai prost gust. Pacat de meseria ei, zic. Nu am vazut un dram de pasiune sincera, nimic de substanta macar. Cu cat ridica tonul mai sus, cu atat era mai de plans. Nu a fost in stare sa transmita o umbra de emotie, nici pozitiva, nici negativa. Crescendoul stradaniilor sale, totusi, mi-a inspirat un pic de mila.

Trebuie ca si-a dat seama ca rezultatul era prea banal in comparatie cu zbuciumul monumental. Ceea ce explica conditia disperata a bietei femei sus pe platforma acelei tribune. Parea efectiv sa se dea cu capul de niste pereti invizibili. In ciuda silintei ‚nezdruncinate’ de a induce teroare si manie in randurile audientei, tot ceea ce a reusit sa faca a fost sa-si sparga vocea intr-un final.

3. Simtul realitatii

In discursul inaugural Presedintele Donald Trump a spus multe lucruri de bun simt. Daca as fi cetatean american as fi mandra sa mi se fi adresat asa. Ce sa-mi doresc mai mult decat sa ma regasesc in centrul agendei prezidentiale? Este ceea ce oricare presedinte, al oricarui stat, ar trebui sa faca. Sa protejeze poporul si sa intreprinda tot ceea ce-i sta in putere pentru ca aceia care vor sa munceasca sa prospere. Cladirea unei natiuni puternice ar trebui sa fie tinta oricarui presedinte. Sa stralucim noi ca natiune si sa lasam alte state sa ne urmeze modelul. Asta mi se pare de bun simt. Desi, privind lucrurile din afara granitelor americane as putea sa am unele motive de ingrijorare.

Prin comparatie…

Vorbitorii de la tribuna protestului femeilor trebuie ca-si pregatisera din timp si repetasera intens discursurile. Intr-un registru violent. In febra repetitiilor, este posibil sa nu fi nici macar ascultat discursul inaugural al lui Trump. Daca totusi au facut-o, inseamna ca nu au avut un minim bun simt sa adapteze grandiosul show militantist la realitatea acelui discurs. Cred mai degraba ca nu i-a lasat inima sa admita ca belicoasa punere in scena nu a fost decat o risipa de timp, energie si fonduri.

Ne aflam aici ca sa luptam, strigau intruna cat ii tineau plamanii. Si vom lupta, amenintau cu hotarare. Am vazut mai multi actori de meserie pe acolo si cu siguranta repetasera roluri dintr-un film de razboi. Pe care le-au jucat asa cum le-au invatat. Si cand te gandesti ca inamicul isi declarase doar cu o zi in urma intentia ferma de a-i proteja pe toti. Indiferent de culoarea pielii. Alba, neagra, cafenie.

La finalul zilei aveam impresia ca asistasem la o parodie de razboi. Cu sute de mii de figuranti convocati de pe tot cuprinsul Statelor Unite. Un bluf ridicol in patetismul lui.

4. Om de cuvant

In ciuda retoricii ieftine care a luat-o razna la protestul din Washington, Presedintele Trump si-a pastrat calmul. Dar si promisiunile din campanie. Cine s-ar fi asteptat la o asa grozavie? Data fiind natura revoltatoare a unora dintre promisiuni. Scandaloasa, in lumea politic corecta in care traim. Si bine cunoscuta fiind apetenta politicienilor pentru promisiuni de campanie.

Ca si cum lumea intreaga nu ar fi fost socata destul de ciudateniile din campania lui Trump, odata investit in functie a inceput sa le si puna in practica, una cate una. Vai, dar asta nu-i practica in politica. Toti au crezut ca fusese o mascarada, asa cum se poarta. Asa ca lumea a fost socata din nou. Inacceptabil in politica politic corecta.

Fiece element pana mai ieri luat drept mascarada, a inceput sa primeasca pe rand o dovada. Tipul asta Trump se dovedeste a fi la fel de neinfricat precum activistii din piata s-au autointitulat. Pare sa stie foarte bine ce face, iar asta e de apreciat. Curajul de a-ti tine cuvantul in ciuda oricarei adversitati.

5. O paradigma rasturnata

Donald Trump a rasturnat paradigma politicianului contemporan. O paradigma de care multi nu au avut curajul sa declare ca s-au saturat. Iata ca a aparut un nou tip de politician, lipsit de camuflajul fatarniciei si al tiradelor goale de continut. Iar mai mult decat orice, concentrat pe fapte.

Nu pot sa nu recunosc insa ca unele dintre promisiunile sale de campanie sunt cam exagerate. Ma gandesc de exemplu la imensitatea ideii unui zid la granita cu Mexicul. Si totusi, prin comparatie cu agresivitatea gratuita a activistilor, nu poate decat sa-mi placa Presedintele Trump.

6. A uni versus a divide 

Inca un lucru. Donald Trump a promis sa-i protejeze pe toti cetatenii americani si sa lucreze in interesul acestora. In contrast, pentru cine se tot lupta, sustin ei, tot soiul de activisti? Fiecare pentru o nisa restransa din masa cetatenilor. In ciuda cuvintelor mari, generalizatoare, si a figurilor de stil militant-flamboaiante, nu fac decat sa se lupte intre ei pe fonduri si atentie din partea societatii. Sunt factori care divid natiunea. La urma urmei de ce ar trebui o categorie de oameni sa aiba mai multe drepturi decat alte categorii? De ce nu ar putea o natiune sa stea unita, impartasind toti aceleasi drepturi? Le-ar rapi astfel armatelor de activisti scopul insasi existentei lor.

Imi place Presedintele Iohannis

In aceeasi maniera a ajuns sa-mi placa Presedintele Klaus Iohannis in ultima vreme. Prin comparatie. Pe fondul unei larme de nedescris a sarjelor de falsa lupta in interesul poporului, cum poti sa nu apreciezi calmul aplicat al lui Iohannis? Cuvinte putine, insa adevarate si spuse exact atunci cand trebuie.

Tocmai cand multi romani erau pe punctul de a-l eticheta definitiv ca neinteresant politic, Presedintele i-a luat pe toti prin surprindere cu un gest indraznet. Manat de vigilenta prezidentiala si inarmat cu o mina pe masura demnitatii functiei, a poposit pe nepusa masa in toiul unei sedinte de guvern. Exact la timp pentru a-i prinde pe participanti cu mata-n sac. Cuvintele pronuntate de Iohannis atunci cu siguranta vor schimba proverbul. Sunt doi elefanti in aceasta sala, a spus el cu o voce calma dar ferma: ordonanta de urgenta pe amnistie si ordonanta de urgenta pe gratiere. Ma-nebunesc dupa Presedintele Iohannis pentru acest gest.

Vestea despre cele doua ordonante de urgenta a scos zeci de mii de oameni in strada in weekendul care a urmat. Iar Presedintele nostru, in ciuda opresivei corectitudini politicie, a salutat protestul popular impotriva intentiilor ascunse ale guvernului. La fel de direct si curajos ca Trump al Americii, Iohannis a redevenit un simbol al luptei impotriva coruptiei politice in Romania.

Prin comparatie…

Asadar, prin comparatie cu fabulatiile infricosatoare, racnetele pline de venin si falsele promisiuni ale altora, multor cetateni nu le-a mai ramas decat sa il adore pe Presedintele Trump. Ori pe Presedintele Iohannis. Iar eu sunt una dintre acele persoane.

About the author

Viviana

Next Woman blogger. Despre tinerete, silueta, incredere si magnetism. Sa fii fericit conteaza - fii tu insuti.