Daca stau sa ma gandesc la benefica mea intalnire cu cartea lui Edward Barrett Warman, un anume moment se evidentiaza care mi-a semnalat faptul ca eram indeajuns de ‘coapta’ pentru acea intalnire.

O statie

Era o seara mohorata si racoroasa de toamna sau primavara timpurie cand asteptam intr-o statie sa vina un tramvai sa ma duca acasa. Simteam frigul cum pune incetul cu incetul stapanire pe mine, cu vantul rece care ma strabatea pana-n maduva oaselor obligandu-ma sa-mi chircesc pieptul in aparare. Nu faceam decat sa ma rog sa vina odata un mijloc de transport sa ma ia de acolo sa-mi gasesc adapost.

A permite inseamna sa exersezi adaptarea

Dar la un moment dat m-am gandit: ce-ar fi sa caut salvare in mine insami? De ce-as lasa elementele naturii sa puna stapanire pe mine, de ce-as ingenunchea invinsa, cand as putea sa incerc sa le confrunt? M-am inchipuit deodata viteaza, puternica, intr-un trup viguros, asa ca m-am indreptat deodata de spate. In acel moment mi-a venit ideea ca eram una cu vantul, eram parte a elementelor, asa ca am inceput un exercitiu mental de a le permite sa treaca prin mine, un exercitiu de integrare in tabloul din jur. Ca prin minune, n-am mai simtit frigul deloc. O energie calda incepuse sa-l alunge concomitent dinspre extremitati si dinspre zona inimii. Cu nou dobanditele mele incredere si confort, inalta si dreapta, am inceput sa ma plimb impasibil printre ceilalti oameni care asteptau in statie, parca pentru a le demonstra surprinzatoarele mele capacitati. Insa nu mandria m-a impins sa fac asta. Pe undeva imi doream ca ei sa ma poata copia si sa faca acelasi exercitiu pentru a nu mai tremura in halul acela si a lasa caldura sa treaca prin ei.

Da, nu eram catusi de putin mandra. Eram pur si simplu uimita de potenialul corpului de a se adapta la aproape orice circumstante fizice, indiferent cat de aspre ar fi. Numai daca mintea ar renunta la idei preconcepute sau reflexe conditionate, cum ar fi ca, atunci cand e frig, automat trebuie sa intri in defensiva si sa reactionezi tremurand.

Fii creativ cand exersezi

Aceasta reactie este, in opinia mea, doar unul dintre ego-urile tale, candva un ego provizoriu, intre timp devenit sablon ca raspuns la experiente similare recurente. Ego-urile, dupa cum am mentionat in postarea precedenta, te pot ajuta sa faci fata rapid diverselor situatii. Sunt intotdeauna cu tine, ca un kit cu unelte, sau trusa de prim ajutor, la indemana pentru sprijin si protectie. Insa nu te sfii sa creezi un nou ego provizoriu oricand observi ca ceea ce ai deja in trusa ta nu da rezultate. Conecteaza-te la unica sursa de energie care exista si permite-i sa te ajute sa creezi un nou ego, un nou tip de reactie.

Cum sa exersezi contra bunului simt

SINELE tau este creativ, pentru ca este permanent conectat la sursa de posibilitati infinite. Dar pana ce vei invata sa te conectezi instantaneu la SINELE tau, iar prin el la acea sursa, poti foarte bine sa exersezi cu ceea ce eu numesc ‘ego-uri provizorii’. Toti stim, la urma urmei, ca educatia nu poate fi desavarsita decat prin practica. Nu uita insa ca doar creativitatea face diferenta, iar nu bunul simt. Creativitatea te va ajuta sa urci la urmatorul nivel al tau, NEXT YOU. Asadar permite-ti sa fii la fel de creativ ca SINELE tau.

Imi primesc zilnic horoscopul de pe un site unde m-am inscris mai mult din joaca, insa stii cum se incheie previziunea de azi?

Dupa cum a scris Picasso, „Cel mai mare dusman al creativitatii este bunul simt.”

• #adaptare
• #creativitate
• #Edward Barrett Warman
• #ego
• #exercitiu
• #sine