Samanii nu sunt medici, iar medicii nu sunt nicidecum samani. In mod rusinos, unii medici nu sunt ceea ce se numesc a fi. Acestia sunt medici falsi. Dar si falsi samani.

In engleza colocatia ‘sham shamans’ (pretinsi samani) contine o aliteratie interesanta, dar nu numai. Cuvantul shaman vine din evenica, o limba tunguza, in care šaman inseamna ‘preot’. Cuvantul sham vine de la shame, tot un cuvant englezesc, care inseamna ‘rusine’ si nu are absolut nicio legatura cu cel tunguz. Din nefericire, ambii termeni se reunesc intr-un ciudat joc de cuvinte nu numai pe jumatate omofonic, dar si cu conotatii care trimit la o trista realitate a Romaniei de azi.

Desi este o realitate cat se poate de trista, am fortat asupra acesteia jocul de cuvinte din engleza, care pastreaza o aliteratie ciudata in romana, in vechea traditie romaneasca de a face haz de necaz. E un mare necaz pe capul romanilor, da, caci nu e de glumit cand e vorba de medici falsi.

Falsul optimism este distructiv

A face haz de necaz strabate ca un fir rosu traditia orala romaneasca, intotdeauna aratand spre lumina de la capatul tunelului, spre o existenta in speranta, in ciuda oricaror restristi. Deseori m-am intrebat daca nu cumva acest filon optimist al poporului roman ascunde ceva mai mult decat pura intelepciune adunata de-a lungul secolelor de existenta comuna. Nu cumva intelepciunea aceasta des fluturata s-a transformat treptat intr-un termen umbrela pentru lipsa de responsabilitate, lipsa de actiune, fuga de implicare? Iar toate acestea nu inseamna nimic altceva decat lipsa de forta vitala, care este fix opusul optimismului.

As prezuma atunci ca optimismul natiei romane, cel putin de la o buna vreme incoace, nu este decat o amagire, o forma de escapism, de evadare din realitatile vietii, la fel de comuna ca inecarea necazului in alcool, ori imbatatorul mit al mandriei romanesti. Ori de cate ori nu le iese ceva, compatriotii mei au acest slogan la indemana: Desi ghinionisti, noi romanii ramanem cei mai buni din lume.

Sa deduc atunci ca acest fals optimism este la fel de distructiv ca alcoolul? Din cate stiu eu, optimismul ar trebui sa fie constructiv, sa duca la actiune preventiva sau corectiva, sa provoace o schimbare in bine. Ei bine, da, optimismul romanesc este distructiv, se vede cu ochiul liber. Este de ajuns sa te uiti la cum arata societatea romaneasca acum. Valori rasturnate, dusmanie si ura, invidie, lipsa de competenta in asociere cu o ieftina automultumire si mai ales ingamfare, ca sa nu mai pomenesc de lipsa de viziune asupra viitorului, de parca nu ar exista niciun viitor comun.

Romanii cred cu tarie in planul lui Dumnezeu pentru natia lor

Intr-adevar, nu pare sa existe un plan de viitor care sa tina natiunea aceasta impreuna, cu exceptia planurilor structurilor geopolitice din care Romania face parte. Suntem norocosi, nu, la urma urmei? Am fost intotdeauna in planurile lui Dumnezeu. Ma gandesc ca poate asta este ceea ce romanii simt colectiv in ziua de azi. Nu cumva lumina pe care o zaresc ei din cand in cand la capatul tunelului este lumina divina? Si nu cumva acest lucru ar putea explica automultumirea generala? Ca sa nu mai zic de mandria romaneasca, cel mai probabil de aici vine.

E destul de cand romanii tot asteapta salvarea si gloria neamului lor. Intelepciunea ancestrala colectiva care s-a transmis in genele lor cu siguranta a simtit ca acolo unde nu exista viziune, intervine planul de rang superior al Domnului. Si tot aceasta intelepciune le mai spune ca Domnul intotdeauna isi va si pune planul in aplicare. In asta cred cu tarie romanii.

Cum i-a transformat comunismul pe medici in semizei

In asteptarea acelui binecuvantat viitor de prosperitate al intregii natiuni, majoritatea oamenilor obisnuiti, in special cei saraci, isi gasesc alinarea la reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant: preotii si medicii. Este curios faptul ca multi oameni lasa complet sanatatea si bunastarea personala si a familiilor lor in seama acestor practicieni. In timp ce clericii au fost intotdeauna priviti ca fiind aproape pe jumatate sfinti, epoca comunista este cea care a impus un nou tip de slujitor pamantean al Domnului, doctorul. Acest lucru s-a datorat probabil faptului ca oamenii nu erau liberi sa-si declare credinta si sa aiba un preot duhovnic, asa ca figura doctorului a venit sa substituie si sa implineasca acest rol. Multe generatii au fost educate in aceasta maniera ateista, ingrosand astfel randurile celor care se inchina la doctori.

Aceasta categorie profesionala deosebit de respectabila si indispensabila in orice societate a fost astfel urcata pe un piedestal atat de aproape de zona divinitatii incat pana si in ziua de azi reprezentantii ei sunt in general vazuti ca un fel de semizei. Impulsul iscat in era comunista isi matura inca valul de putere peste spinarile incovoiate ale unei populatii prosternate.

Opriti falsul shamanism in Romania

Cu totii ne nastem umili si murim la fel de umili cum ne-am nascut. Intoarcerea la umilinta dupa o complicata experienta de viata este un semn de intelepciune, asa cum am aratat deja intr-un alt articol. Cu toate acestea nu cred ca umilinta inseamna a-ti abandona viata in mainile unei alte fiinte umane, oricare ar fi aceasta. Viata ta nu apartine nimanui si tu ar trebui sa fii primul care sa aiba grija de ea. Trebuie sa incerci sa-ti intelegi mintea si trupul si sa ajungi sa ai deplina incredere in ele. Daca te iubesti pe tine, afla ca dragostea inseamna si a face, asa ca fa ceva concret pentru propria ta viata. Informeaza-te, studiaza, incearca sa previi boala si stresul. Iar daca ajungi sa te imbolnavesti, mergi neaparat sa consulti un doctor, dar paseste in cabinet cu capul sus. Doctorul este doar o persoana care isi face meseria, deci nu te astepta ca acesta sa te iubeasca mai mult decat te iubesti tu insuti. Si mai cu seama nu te astepta sa te iubeasca in schimbul unei sume de bani sau al unei perechi de gaini de curte.

Personal, cred ca ceea ce lipseste este respectul. Daca nu numai tu, dar noi toti gramada, am trata aceasta profesie cu mai mult respect, cu siguranta doctorii ne-ar acorda respect la randul lor. Pe deasupra, sunt convinsa ca numai asa ii vom sprijini sa-si recupereze respectul pentru propria lor meserie. Stii de ce ne calca medicii in picioare? Pentru ca ne taram.

Haideti sa incetam odata sa ne mai taram in fata lor pana nu va fi prea tarziu si chestia cu ‘semizeii’ va patrunde in inconstientul colectiv al poporului roman. Nu rade, ca nu-i de ras, chiar vorbesc serios.

Am intalnit si am auzit de romani atat de umili incat si-au vandut casele ca sa duca ofrande medicilor, de parca acestia ar fi dumnezei. In mintea multora, medicii au drept de viata si moarte asupra pacientilor lor. Perpetuarea acestei mentalitati ciudate si comportamentul irational care rezulta au facut ca ‘dreptul de viata si moarte’ sa se transfere treptat in conotatia fisei postului pentru meseria de medic. Cu timpul, medicii insusi, precum si aceia care doresc sa urmeze aceasta cariera, au ajuns sa creada asta. Nu toti, tind sa cred, insa destui dintre cei care-si aleg aceasta ocupatie o fac fie pentru bani, fie pentru puterea ce o vor avea sa se joace de-a Dumnezeu, fie pentru ambele motive. Ca sa nu mai spunem ca in ultimii ani meseria de doctor a devenit un fel de pasaport pentru a gasi mai usor slujbe bine platite peste hotare.

Asadar medicii nu sunt reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant. Medicii nu au cum sa-i substituie pe preoti. Medicii nu sunt samani. Daca un doctor refuza actul medical implicatiile sunt urmatoarele: nu este uman si nu este profesionist. Pe scurt, o astfel de persoana nu este un medic, ci doar se pretinde a fi. Apartine categoriei sociale de medici falsi.

Atentie la categoria dura de medici falsi: medicii macelari

Personal, am avut atat experiente bune cat si rele cu medicii. Una dintre ele este de groaza. V-ar speria de moarte.

Deocamdata ma rezum la a va avertiza ca a aparut o noua categorie sociala ‘postrevolutionara’ care impinge idea de medici falsi spre o realitate barbara, extrem de periculoasa. Acest tip de medici falsi nu te vor refuza niciodata. Dimpotriva, iti vor deschide atat corpul cat si buzunarul cu orice pret. Puteti interpreta ‘cu orice pret’ si in sens propriu, adica la un pret foarte ridicat.

Acestia sunt medici macelari. Isi deschid clinici si spitale private si pur si simplu se pornesc intr-o goana nebuna dupa pacienti. Isi creeaza adevarate retele din rubedenii, apropiati si cunostinte care aduc oameni la ei ‘doar pentru un control de rutina’. De obicei este vorba de persoane in care tu ai incredere, colegi de serviciu, prieteni, vecini, asa ca ai grija cand unul dintre acestia ‘se ofera’ sa te duca la o clinica privata in care au ei incredere.

Odata ce ai pasit pragul, medicul si echipa sa vor sti ce sa faca ca sa te transforme rapid intr-un pacient. Oamenii, speriati de moarte de ‘povestile diagnostice’ care li se toarna-n ureche, se duc apoi spre abatoarele lor si isi ofera trupurile ca niste inocenti, si perfect sanatosi, miei.

Spuneti si voi daca acest lucru nu este de o mie de ori mai rau decat sa fii refuzat de categoria ‘usoara’ de medici falsi. Nu ti-as dori sa ai de ales intre doua rele, dar varianta ‘light’ de medici falsi cel putin iti arata verde in fata ca singurul lor interes este banul si, mai important, nu te opereaza daca esti sanatos.

• #medici falsi
• #medici macelari
• #medici semizei
• #viata si moarte