octombrie 30, 2016 0

Cartea mortului, mai tare decat Cartea Mortilor

Viata mortului. Hmm, o contradictie in termeni. Insa viata unui om sare in prim plan si ne pare mai interesanta cand sarmanul, sau fericitul, tocmai s-a dus. Nu tine prea mult interesul si nu stim unde s-a dus mortul. Asta scrie in Cartea Mortilor, spre exemplu Cartea Tibetana a Mortilor.

Daca vrem ADEVARUL, rabdare, avem acces la el zice-se doar in moarte. Pe loc, chiar atunci si acolo, ne fascineaza cartea mortului. Cine a fost el si ce a facut. De ce a murit.

Avionul e vesel in lumina

Sunt solara la suflet. Dar am trecut si eu prin zone mai intunecate, ca un avion care pare sa accelereze printre nori spre soare. Nu puteti sa negati ca orice avion e vesel in lumina.

Din instinct imi iau ca tinta precisa lumina atunci cand dau de zone innegurate. Si din proprie experienta va pot spune ca este cea mai buna cale sa treceti peste necaz, durere, sau perioade mai dificile.

As spune ca acesta este profilul psihologic al supravietuitorului. Lumina te trage prin viata si te extrage din zonele mai intunecate. Interesant este ca toate religiile luminii te asigura ca in lumina ajungi si cand mori. Nu stiu. Asa o fi.

Moartea e un subiect fierbinte

Din pacate, pe multi lumina nu-i atrage. Poate doar reflectia ei tipatoare de pe suprafetele poleite. Haul intunecat de dedesubtul poleielii pare sa le suga atentia cu puterea unui turbion. Este efectul de gaura neagra.

De aceea m-am gandit sa va vorbesc despre moarte. Oricat de rece si respingator e orice trup fara viata, stirile despre moarte sunt foarte fierbinti. Sunteti de acord cu mine.

Cand se aduna lumea undeva de multe ori spunem ca se aduna ca la mort. Sau pentru ca se da ceva. ‘Ca la mort’ si ‘ca se da ceva’ au un punct de convergenta. La mort se da intotdeauna ceva. Nu ma refer neaparat la pomana, chiar daca isi are si ea locul randuit si cuvenit.

Cartea mortului, deschisa

La mort se deschid multe porti inchise pana atunci. Se deschide cartea mortului, a omului care a fost. Si toti sunt curiosi sa citeasca din ea. Si mai important, toti sunt liberi, in sfarsit, sa comenteze. Se creeaza noi povesti, se fabuleaza, ca la un workshop. Oamenii au un acut sentiment de permisivitate, de libertate. Si de comuniune.

Nu este nimic trist in asta. Si nimic rau. Este natura umana. Oamenii sunt curiosi din fire si sunt fiinte sociabile. Moartea unui seaman de-al lor le satisface concomitent ambele necesitati, care ii definesc ca fiinte superioare.

In plus, in societatea moderna 2-in-1 este o formula deosebit de apreciata. Un beneficiu binevenit in lumea agitata in care traim este economia de resurse, mai ales de timp. Ne strangem, vedem, citim din cartea mortului, comentam, fabulam, dupa care ne intoarcem toti pe la treburile noastre.

Gaura neagra, rasturnata

Cu toate acestea, cel mai fascinant aspect al acestei situatii este rasturnarea principiului gaurii negre. In loc ca lumina sa fie inghitita de hau, tenebrele mortii arunca un jet de lumina asupra existentei celui trecut in nefiinta. Pe culoarul asta neasteptat de lumina aluneca oamenii gramada, atrasi ca intr-un vartej.

O alta rasturnare interesanta este cea a sensurilor de deplasare. In timp ce sufletul mortului ar calatori pe un culoar de lumina inspre neant, pamantenii aluneca curiosi in sens invers. Fac o calatorie en vitesse inapoi in viata acestuia. Asta le este categoric mai la indemana.