Ce simt eu, m-am nascut sa scriu. Sunt un om scriitor. Ce spun astrele, sunt Sagetator.

Solara si mereu in miscare, mi-am impartit intotdeauna viata intre studiu si calatorii, intre a scrie si a trai.

Cautarile mele au inceput cu SINELE meu. Inca de mic copil ma intriga si fascina uimitoarea existenta a SINELUI intr-un trup si incercam sa-mi imaginez ce ar fi putut sa simta SINELE meu daca s-ar fi nascut intr-un alt corp. Ceea ce mi se pare mie interesant acum este ca numai privind la cer cautam raspunsuri.

In curand am venit cu picioarele pe pamant, odata cu inrolarea in sistemul de invatamant. Imi placea foarte mult, incepeam sa gasesc raspunsuri aici printre oameni la intrebari eterne. Ori cel putin asa credeam atunci. Cu fiecare raspuns pe care-l gaseam, crestea interesul meu pentru lumea in care ma nascusem si oamenii sai. Am inceput sa studiez psihologie si fiziopsihologie de una singura. La 12 ani eram membru corespondent al Clubului Psihologilor, condus de Radu Cimponeriu, fara sa banuiasca nimeni ce varsta aveam. Aceea a fost prima mea pasiune.

Numai ca psihologia m-a intors inapoi la cer si am inceput sa scriu. Imi amintesc ca eram indragostita de luna la acea vreme. Nu dupa mult timp s-a produs o schimbare decisiva in mine si am inteles ca de fapt eram indragostita de soare. Apoi au venit muzica, dansul, limbile straine. Totul a devenit solar la mine, inclusiv scrisul. Am ramas solara de atunci si ma consider un ‚scriitor solar’. Probabil de aceea imi place motivul florii-soarelui.

Muzica poate fi usor vazuta ca solara, la fel si dansul, din moment ce iti poti misca corpul pentru a-l invoca, ceea ce banuiesc ca faceam eu. Dar limbile pamantului? Sunt atat de tipic umane si in acelasi timp, da, divin de umane. Darul comunicarii prin cuvinte este atat de pretios. Ne pastreaza legati de pamant si ne conecteaza la toti ceilalti oameni cati sunt. Lingvistica este stiinta care m-a invatat despre unitatea tuturor raselor si popoarelor. Un singur popor si o limba comuna, dupa care au urmat ceea ce-mi place sa numesc ‚complicatii ontologice’, cu unitatea din nou intrezarindu-se la orizont. Omenirea copiaza existenta individului pe pamant: se naste simplu, traieste complicat, si devine iar simplu la incheierea ciclului. Simt pur si simplu ca vom deveni intr-un viitor din nou un neam unitar, vorbind o limba comuna. Iar pentru ca suntem acum atat de multi pe fata pamantului, noi mijloace de comunicare au fost destinate sa apara ca o solutie pentru comuniunea noastra ce va sa vina.

Am scris doua romane si jumatate si o lucrare de critica literara. Am publicat doar cateva capitole din primul roman, Traveling, si poeme in proza, in revista literara Luceafarul. Intotdeauna am amanat sa ma ocup de chestiunile tehnice legate de publicare. Mai intai de toate pentru ca le detest. Vreau sa fac doar munca de creatie, sa fiu scriitor. Al doilea motiv este fascinant si merita orice pe lume: calatoriile, experimentarea unor noi locuri, culturi, oameni. Pur si simplu am trait. In Italia devenisem o femeie italianca, in Spania o femeie spaniola, inapoi in tara am avut o firma, apoi am experimentat managementul educational. Am iubit si inca imi sunt dragi toate aceste experiente de viata. Traindu-le, am fost de fiecare data o alta persoana, intotdeauna o varianta mai buna a mea. Acum am devenit Next Woman, si vreau sa impartasesc experienta acumulata cu toate femeile care ma aud, si de ce nu, toti barbatii. Cu toate acestea, programul pe care l-am conceput si l-am scris se numeste Next Woman.